lebădă (Cygnus cygnus, olor, atratus) - din slavă lebedǐ
lopătar - (Platalea leucorodia) - cuvânt format în limba română, prin derivare, din substantivul lopată, care este un împrumut din limba slavă lopata, + sufixul -ar
M
marabu (Leptoptilos crumeniferus) - împrumut din franceză marabout
matiaș (Garrulus glandarius) - împrumut din maghiară mátyás, „gaiță”
mierlă (Turdus torquatus) - moștenit din latina populară *mer(u)la (cf. franceză merle: „mierlă”)
muscar (Ficedula parva) - cuvânt fomat în limba română prin derivare: muscă + sufixul -ar
N
nagâț (Vanellus vanellus) - din onomatopee
nandu (Rhea americana) - împrumut din franceză: nandou, care, la rândul său, este un cuvânt guarani (Brazilia).
pescăraș (Cinclus cinclus) - din pescar (moștenit din latină: piscarius) + sufixul - aș
pescăruș (Laridae) - din pescar (moștenit din latină: piscarius) + sufixul - uș
pescărel 1. (Alcedo atthis); 2. (Cinclus cinclus) - din pescar (moștenit din latină: piscarius) + sufixul -el.
petrel (Procellariidae) - împrumut din franceză petrel, care este un împrumut din engleză pitteral.
pietrar (Oenathe oenathe) - substantiv format pe teritoriul limbii române din piatră < Lat. petra + sufixul -ar.
pietroșel (Oenathe oenathe) - substantiv format pe teritoriul limbii române din pietros + sufixul diminutival -el.
pietroșel-sur (Oenathe oenathe) - pasăre migratoare înrudită cu sturzul, mică, cenușie pe spate, galbenă-ruginie pe piept; pietrar - substantiv format pe teritoriul limbii române din pietroșel + sur.
pietroșel-cânepiu (Carduelis cannabina) cânepar - substantiv format pe teritoriul limbii române din pietroșel + cânepiu < cânepă + sufixul -iu.
ploier (Charadrius apricarius) - cuvânt obținut prin derivare lexicală: ploaie: (moștenit din latină *plovia (=pluvia)) + sufixul -ar > ploiar > ploier.
porcăraș 1. (Charadrius apricarius); 2. (Calidris arenaria) - cuvânt obținut prin derivare lexicală: porc (moștenit din latina populară: porcus+ sufixul - ar > porcar) + sufixul -aș.
porumbel (Columba livia; livia domestica) - derivat, în limba română, din porumb + sufixul diminutival -el, iar cuvântul românesc porumb, cu semnificația de „porumbel”, este moștenit din Latină: palumbus, „porumbel sălbatic”
potârniche (Perdix perdix) ♢ din latina populară * perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula) (aromână: piturniche, pirturnică)
prepeliță (Coturnic coturnix) - împrumut din bg prepelica.
prigoare (Merops apiaster) - de la verbul [a] prigori, „a (se) expune la căldura focului sau a soarelui”, „a se chinui, a se frământa, a se zbuciuma”, din bulgară pregorja; variante: prigorie, prihor (regionalism)
privighetoare (Luscinia megarhynchos) - din Latină *pervigilare> a priveghea (var. dialectale: privigheá)
prundar (Motacilla alba), codubatură - cuvânt creat în limba română, prin derivare din cuvântul împrumutat din slavă: prondǔ > română prund + sufixul -ar
prundăraș (Charadius dubisu curonicus) - prin derivare din prundar + sufixul diminutival - aș
spurcaci / spârcaci, dropie mică (Oris tetrax) - termen format pe teritoriul limbii române: spurc (< Lat. spurco, spurcare, „a murdări”, „a spurca”) + sufixul -aci de origine slavă
șurligaie 1. (Falco vespertinus vespertinus), 2. (Milvus milvus), 3. (Gypaëtus barbatus aureus) - probabil contaminare între șurliță (Vd. sorliță) și gaie.
T
turturea (Streptopelia turtur) - moștenit din latină *turturella, diminutiv feminin al substantivului latin turtur, -uris: „turturea”
turturică (Streptopelia turtur) - din turturea - sufixul diminutival -ică
V
vânturel 1. (Falco tinnunculus tinnunculus), 2. (Falco peregrinus peregrinus) - cuvânt obținut prin derivarea cuvântului românesc vânt, care este moștenit din latină ventus
viespar (Pernis apivorus) - cuvânt creat în limba română prin derivare lexicală din viespe, moștenit din latina populară, vespa, + sufixul -ar
vultur (Accipitridae) - cuvânt moștenit din latină * vultur, -uris
Z
zăgan (Gypaĕtus barbatus aureus) - din turcă zagan
zgripțor (Aquila heliaca) - din z +gripțor < neogreacă ghrips.
Bibliografie
Gheorghe Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, în 1983 (1326 de pagini, format 24 cm x 17 cm). Ediția a doua, revăzută și adăugită, a apărut la Editura Humanitas, din București, în anul 2003 (1448 de pagini, 25 cm). ISBN 9732809337.
Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, ediția a doua, Editura Litera Universal, București - Chișinău 2007 ISBN 978-973-675-307-7