Operă se poate referi la:
Opera Națională București este una din cele patru Opere naționale din România, fiind cel mai mare teatru liric al țării.
Denumirea de „Opera Română” fusese utilizată cu mult timp înaintea unei clădiri special destinate teatrului liric din capitala României. Compozitorul, dirijorul, cântărețul și profesorul român George Stephănescu a fost cel care a luptat mereu pentru fondarea acestei instituții artistice, pe care a întemeiat-o sub denumirea de Compania Opera Română.
Trupa lirică bucureșteană s-a lansat sub nume propriu la 8 mai 1885, prezentând progresiv un repertoriu din ce în ce mai bogat și mai ales. Spectacole de operetă și operă comică mai fuseseră organizate în acea perioadă, facilitate de apariția în 1877 a Legii teatrelor, care stipulau existența unei secții de operă în cadrul Teatrului Național. Aceste spectacole, în limba română, apăreau sub egida Teatrului și pe afișele acestuia. La început repertoriul consta mai ales din opere italiene și franceze de mare popularitate, dar și opere comice din creația națională, în care au apărut pe scena bucureșteană primele mari voci românești.
Deși existența unei trupe artistice românești de teatru liric, sub numele de Compania Opera Română, s-a făcut cunoscută încă din 1885, înființarea Operei Române ca instituție independentă și finanțată de la buget s-a realizat abia în 1921. Premiera absolută s-a făcut cu opera Lohengrin sub bagheta lui George Enescu. Autoritățile au oscilat apoi între perioade în care au finanțat Opera direct sau altele în care au încredințat-o prin antrepriză unor particulari.
Actuala clădire a Operei Române, cu o capacitate de 952 locuri, a fost ridicată în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu, sub denumirea de Teatrul de Operă și Balet în vederea a două două ample manifestări internaționale: al treilea Congres Mondial al Tineretului (25-30 iulie) și al patrulea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (2-14 august), dar a fost inaugurată abia la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul Dama de pică, operă de Piotr Ilici Ceaikovski. Fațada clădirii, modificată față de ideea inițială a arhitectului, are un portic cu 3 arcade monumentale, împodobite cu statuile a patru muze, și trei uși de acces, care permit intrarea în holul fastuos înălțat pe două nivele. Clădirea este clasată pe lista monumentelor istorice din București cu codul B-II-m-B-19004.
Sala de spectacole are forma de potcoavă. Scena are 24 m lățime, 20 m adâncime și 30 m înălțime. La ultimul etaj există Muzeul Operei. În parcul din fața clădirii se află statuia marelui muzician George Enescu, o sculptură în bronz de Ion Jalea. Tot în fața clădirii, dar privind spre intrare, se află bustul compozitorului Gheorghe Stephănescu (1843 – 1925), fondatorul Operei Române.
Pe fațada clădirii, în locul a două arcade mai mici, care le încadrau inițial pe cele trei mari, au fost montate două basoreliefuri, unul care înfățișează o scenă de operă (sculptori Zoe Băicoianu și Boris Caragea), iar celălalt, zborul unor balerini (sculptor Ion Vlad). În sala de spectacole se găsește un candelabru cu 100 de brațe de cristal aurit.
Ocazional se țin spectacole și în Foaierul Galben, care are o capacitate de maxim 200 locuri.
Opera Națională București a adoptat un însemn heraldic, creat de heraldistul Tudor-Radu Tiron, și un logo în latină : ARS GRATIA ARTIS care înseamnă artă pentru artă sau, cuvânt cu cuvânt, arta este recompensa artei.
Baritoni:
Bași:
Dirijori:
Mezzo-soprane:
Soprane:
Tenori:
Balet: Prim-soliști balet:
Materiale media legate de Opera Națională București la Wikimedia Commons
Opera este o suită Internet gratuită ce funcționează pe multiple sisteme de operare. Această suită conține:
Opera este dezvoltat de Opera Software în Oslo, Norvegia. La baza acestui browser se afla motorul de afișare numit Presto, care a fost licențiat de parteneri de afaceri precum Adobe și a fost integrat în Adobe Creative Suite, acesta însă fiind înlocuit de Chromium în 2013.Opera este al cincilea browser ca număr de utilizatori , cu cotă de piață de 1.7 % din totalul utilizatorilor de internet ,conform W3Schools . Browser-ul Opera este liderul mondial pe telefoane mobile, smartphone-uri și pe PDA-uri, deoarece folosește tehnologia proprie Small Screen Rendering. Opera este folosit și pe platforme iTV. Opera poate fi controlat prin voce (browser multi-modal), fiind rezultatul unui parteneriat cu IBM.
În jurul anului 1992, Jon Stephenson von Tetzchner și Geir Ivarsøy au făcut parte dintr-un grup de cercetători la Televerket (compania națională de telefonie a Norvegiei, acum numită Telenor). Grupul a luat parte la dezvoltarea ODA (Open Document Architecture), un sistem bazat pe standarde pentru stocare și citire de documente, imagini și alte materiale. Sistemul ODA nu a ajuns prea cunoscut și a fost abandonat, în ciuda faptului că a fost performant. Acești cercetători au creat și primul server și prima pagină web norvegiană în anul 1993. Însă ei nu au fost mulțumiți de browser-ul Mosaic deoarece avea o structură prea 'plată' pentru a fi utilizat în navigarea pe web. Astfel, cercetătorii au fost interesați să facă un browser nou, propriu. Inspirați de proiectul ODA, ei au văzut un potențial de a face un browser mai bun, mai adaptat la multele fațete ale structurii web-ului. Compania Televerket a dat undă verde grupului, iar ei au avut primul prototip funcțional al browser-ului pe la sfârșitul anului 1993. Însă, pentru 1998 în Norvegia era pregătită liberalizarea totală a pieței de telefonie, astfel Televerket avea să se pregătească pentru competiție, iar ei nu au fost siguri dacă acest browser se potrivește în afacerea lor de bază. În 1994 Televerket a fost preluată de stat, iar J. S. von Tetzchner și G. Ivarsøy au primit permisiunea să continue dezvoltarea browser-ului pe cont propriu în sediile companiei. La sfârșitul anului 1995 Televerket a fost redenumită Telenor, iar compania Opera Software a fost înființată, încă la același sediu. Produsul lor a fost cunoscut sub numele de MultiTorg Opera și a fost recunoscut foarte rapid de comunitatea de pe Internet pentru interfața ce permitea deschidea mai multor documente (MDI) și pentru 'hotlist' (bara de margine). Acestea făceau navigarea mai multor site-uri mai ușoară.
În ianuarie 2003, Opera 7 a fost lansat și a introdus un motor nou de afișare, numit Presto. Acesta a îmbunătățit foarte mult suportul pentru CSS, ECMAScript și DOM.
În august 2004, Opera 7.6 a fost lansat în versiune alpha, pentru testare limitată. Această versiune a oferit suport avansat pentru standarde, introducând suport pentru control prin voce și sintentizare vocală. De asemenea, au fost implementate o gamă de standarde web specializate ce permit dezvoltatorilor web să creeze aplicații web multi-modale, precum VoiceXML 2 [1], SRGS [2], SISR [3], SSML [4], XML Events [5], JSGF [6], XHTML+Voice 1.2 [7] Arhivat în , la Wayback Machine., DOM 3 Load and Save, XmlHttpRequest și altele. Opera a introdus și o nouă versiune pentru iTV care a inclus fit to width, o opțiune ce este disponibilă începând de la versiunea 8 pentru desktop. Fit to width ('potrivește în lățime') este o tehnologie proprietară ce combină puterea CSS-ului cu tehnologia internă a browser-ului. Paginile sunt redimensionate dinamic prin micșorarea imaginilor și/sau a textelor, iar unde este necesar unele imagini sunt eliminate. Navigarea pe Internet cu ecrane mici este îmbunătățită dramatic de această tehnologie. Opera 7.6 nu a fost lansat oficial.
În 19 aprilie, 2005, versiunea 8.0 a fost lansată. Pe lângă suportul pentru SVG Tiny, capabilități multi-modale și User JavaScript [8], interfața implicită a fost foarte mult simplificată și curățată. Prima pagina de start a browser-ului este un portal de căutare mult îmbunătățit [9]. Acest lucru sugerează că browser-ul este orientat spre utilzatorii normali, nu numai pentru cei experimentați. Însă nu toți utilizatorii acestui browser au primit cu bucurie modificările, deoarece unele setări avansate au fost ascunse [10]. În 6 Iulie, 2005, Opera 8.02 technology preview a inclus, pentru prima dată într-un browser, un client BitTorrent simplu [11], dar Opera 8.02 final nu a inclus suport pentru BitTorrent [12].
Pe 20 septembrie, 2005, versiunea 8.50 a fost lansată, marcând o schimbare semnificativă în strategia de marketing prin eliminarea banner-ului publicitar. Astfel, browser-ul Opera a devenit gratuit pentru versiunea curentă și următoarele. [13] Pe lângă această modificare, browser-ul conține un sistem automat de modificare a site-urilor invalide ce nu funcționează pe Opera, și câteva găuri de securitate fixate. Actualizarea browser-ului este recomandată.
Pe 20 iunie, 2006, versiunea 9.0 a fost lansată.
Versiunile alpha sunt testate doar de angajații companiei Opera Software. Versiunile beta pentru platformele desktop (Microsoft Windows, Linux, Mac OS X) sunt testate de un grup select numit 'the Elektrans'. Versiunile 'technical preview' (pentru testare de tehnologii noi) sunt lansate pe beta newsgroup al Opera Software, forum și pe lista de e-mail-uri (mailing list), astfel încât publicul poate să testeze și să discute capabilitățile noi. Pagina de download oficială pe opera.com oferă numai versiuni finale și variante beta publice. Pentru variante 'technical preview' accesați: Jurnalul/blogul echipei desktop.
Opera versiunea 9.0 beta a fost primul browser de Windows care a trecut testul Acid2 [14] Arhivat în , la Archive.is.
La 25 octombrie 2007 compania a lansat Opera 9.5 beta 1 iar la 24 aprilie 2008 versiunea Opera 9.5 beta 2.
În 2013, a trecut de la motorul Presto la Chromium pentru versiunea 15.
În 2016, compania și-a schimbat proprietatea atunci când un grup de investitori chinezi au achiziționat browserul web, afacerea pentru consumatori și marca Opera Software ASA. La 18 iulie 2016, Opera Software ASA a anunțat că și-a vândut browserul, aplicațiile de confidențialitate și performanță și marca Opera către Golden Brick Capital Private Equity Fund I Limited Partnership, un consorțiu de investitori chinezi.
În ianuarie 2017, codul sursă al Opera 12.15, una dintre ultimele versiuni încă bazate pe motorul de layout Presto, a fost scurs.
Pentru a demonstra cât de radical poate arăta un browser, Opera Neon, numit „browser-concept”, a fost lansat în ianuarie 2017. PC World l-a comparat cu modelele demo pe care producătorii de automobile și furnizorii de hardware le lansează pentru a-și arăta viziunile asupra viitorului. În loc de un Speed Dial (explicat și în capitolul următor, „Caracteristici”), acesta afișează site-urile web accesate frecvent, asemănător cu un desktop cu pictograme de computer împrăștiate peste el într-o formație artistică.
Notă: Există posibilitatea ca ultimele versiuni să difere de la o limbă la alta. Numerele de mai jos sunt pentru limba engleză. Pentru a le descărca intrați pe: Opera download
Opera a fost făcut întodeauna pentru a folosi puțină memorie și viteză de navigare cât mai mare pentru a îl face potrivit pentru computere încete. Accesibilitatea este întotdeauna importantă pentru utilizatori cu handicap vizual sau motor. Interesant, J.S. von Tetzchner este fiul profesorului Stepehn von Tetzchner (Universitatea din Oslo). Acesta s-a specializat în studiul dezvoltării copiilor și problemelor de comunicare.
Opera a fost primul browser care a integrat gesturi din mouse ca o metodă de navigare pe Internet. De asemenea, se poate controla orice aspect al browser-ului numai utilizând tastatura. Comenzile din tastatură și gesturile din mouse pot fi modificate pentru a acomoda cerințele diferiților utilizatori. Opera suportă și access keys (comenzi din tastatură ce pot fi implementate de dezvoltatorii de site-uri) de la versiunea 7.
Controlul prin voce al browser-ului a fost dezvoltat împreună cu IBM și a fost introdus în versiunea 8. Prin voce se pot folosi exact aceleași comenzi precum se pot din tastatură și din mouse. Comenzile vocale pot fi și ele modificate. De asemenea, Opera poate citi pagini sau textul selectat. Nu în ultimul rând Opera oferă capabilitați avansate ce pot fi folosite de dezvoltatori web pentru a crea site-uri interactive, multi-modale, ce acceptă comenzi vocale și răspund prin sintetizare voce. IBM are un browser multi-modal bazat pe Opera.
De la Opera 8 există și suport pentru "Fit to Window". Această tehnologie proprietară este similară cu Small Screen Rendering pentru Opera Mobile, ambele oferind utilizatorilor posibilitatea să "înghesuie" site-urile pe ecrane mai mici.
Întotdeauna când porniți Opera se pornește o sesiune nouă. Aceasta este salvată periodic într-un fișier în timp ce rulează astfel încăt atunci când închideți Opera (sau se blochează și este necesară repornirea forțată), puteți reveni la navigarea paginilor exact acolo unde ați rămas data trecută. Sesiunile pot fi salvate separat pentru a fi reîncărcate chiar și pe computere diferite. Această capabilitate păstrează chiar și istoricul de pagini vizitate în fiecare fereastră.
Opera a devenit faimos datorită faptului că permite navigarea a mai multor site-uri într-o singură fereastră. De asemenea, din același motiv Opera fost puțin dezapreciat deoarece nu era întotdeauna ușoară trecerea de la o pagină deschisă la alta (era necesară folosirea meniului Ferestre/Windows pentru a selecta una din paginile încărcate). O bară cu paginile încărcate a fost introdusă în versiunea 4, pentru a ușura alegerea paginilor. Versiunea 6 a adus încă o schimbare ce permitea utilizatorului să aleagă între navigare SDI (un singur document) sau MDI (multiple documente).
Opera a avut suport pentru CSS de la versiunea 3.5. Håkon Wium Lie, unul din inventatorii CSS-ului, este angajat la Opera Software [15]. Până la versiunea 6 browser-ul a avut suport pentru cele mai populare standarde web și altele mai recente, precum WAP și WML, însă suportul pentru ECMAScript și DOM a fost puțin sub așteptări.
Această problemă a fost aproape în totalitate eliminată o dată cu lansarea versiunii 7, care a introdus motorul de afișare Presto. Suportul tuturor standardelor a fost îmbunătățit, iar câteva standarde noi au fost implementate, printre care suport aproape complet pentru HTML DOM. Nu în ultimul rând Presto este cel mai rapid interpretator ECMAScript ("JavaScript"), în comparație cu orice alt browser [16].
Opera are un mod de prezentare numit Opera Show. Acesta permite ca documente HTML și XML să fie prezentate pe ecrane mari în combinație cu navigare pe web. Grafica paginilor se schimbă atunci când se intră în modul de afișare pe tot ecranul la pagini web, dacă acestea conțin codul CSS specific pentru prezentări.
Opera 7 a inclus un client de e-mail și știri original numit M2 (Mail 2) ce folosește o bază de date pentru stocare (de exemplu același e-mail poate să apară în mai multe "directoare"). În mai 2004 Opera 7.5 a fost lansat cu suport pentru RSS și un client de IRC, ambele fiind strâns integrate în M2.
În versiunea curentă, M2 este capabil să afișeze e-mail-uri în format HTML, dar nu e capabil de a trimite în format HTML.
Opera Small Screen Rendering (SSR) poate reformata dinamic orice pagină pentru ecrane înguste, precum smartphone-uri și PDA-uri. Tehnologia se bazează și pe CSS, astfel utilizatorii și dezvoltatorii web au control asupra metodei de afișare.
Opera Mobile este disponibil pe un număr mare de PDA-uri și smartphone-uri, printre care se pot aminti următorii producători: Nokia, BenQ, Sony Ericsson, Sharp Corporation, Sendo, Kyocera, Motorola, și Psion.
În martie 2020 Opera pentru Android oferă suport implicit pentru protocol IPFS (InterPlanetary File System) pentru adrese ipfs://.
Deoarece Opera Mini este făcut pentru telefoane mobile ce nu sunt capabile să afișeze pagini web, pagina cerută este prima dată comprimată și adaptată pentru telefon de server-ele externe ale Opera Software. Tehnologia folosită pentru afișarea paginilor este "Small Screen Rendering" (precum la Opera Mobile). Conținutul este transferat de la server la Opera Mini printr-un protocol proprietar Opera Binary Markup Language.
Lista de telefoane mobile Arhivat în , la Wayback Machine. pe care rulează Opera Mini.
Opera GX este un omolog al lui Opera orientat spre jocuri. Browserul a fost anunțat și lansat în acces anticipat pentru Windows pe 11 iunie 2019, în timpul E3 2019. Versiunea macOS a fost lansată în decembrie același an.
Opera GX adaugă funcții destinate jucătorilor peste browserul Opera obișnuit. Browserul permite utilizatorilor să limiteze utilizarea rețelei, procesorului și memoriei pentru a păstra resursele sistemului. De asemenea, adaugă integrări cu alte aplicații precum Twitch, Discord, Twitter și Instagram. Browserul are, de asemenea, o pagină încorporată numită GX Corner, care adună versiuni, oferte și articole de știri legate de jocuri.
Pe 20 mai 2021, Opera a lansat o versiune mobilă a Opera GX pe iOS și Android.
Opera a fost criticat în mare parte pentru banner-ul publicitar. De la versiunea 8.5 Opera este gratuit, fără reclamă în browser.
O problemă generală este că majoritatea site-urilor nu sunt bazate pe standarde web, sau folosesc cod învechit de detectare a browser-ului pentru a oferi diferite variante de conținut în funcție de browser și versiune (cu scopul de a evita reale erori în browsere). Alte site-uri folosesc pur și simplu cod incorect. Aceste site-uri greșite sunt în majoritatea lor testate numai pe Internet Explorer. Astfel modul de afișare dorit se bazează pe o varietate de erori și tehnici de "recuperare" din erorile site-ului folosite de Internet Explorer. Aceste metode s-au dovedit imposibil de simulat perfect în alte browsere. Utilizatori neinformați pot considera în mod fals că Opera nu are suport complet pentru tehnologiile web.
Site-ul MSN (deținut de Microsoft) a cauzat probleme utilizatorilor acestui browse. În octombrie 2001 site-ul MSN a fost modificat în așa fel încât să trimită o versiune puțin modificată în funcție de browser, cu același conținut. Utilizatorii browser-ului Opera primeau pagini cu erori pe noul site. Microsoft a declarat cu tărie că la baza acestei probleme stă suportul pentru XHTML greșit al browser-ului Opera, iar că Netscape Navigator 6 și Internet Explorer sunt singurele ce suportă această tehnologie. Site-ul MSN a fost reparat după ce Opera Software a confruntat Microsoft printr-un comunicat de presă despre problemă codat în XHTML. Acest comunicat nu funcționează nici la ora actuală pe Internet Explorer, dar în Opera a funcționat perfect încă de atunci.
Vedeți:
În mai 2004 o entitate necunoscută a făcut o plată în valoare de USD $12.75 milioane către Opera Software. Håkon Wium Lie (șeful departamentului de tehnologie la Opera și unul din inventorii CSS-ului) a declarat că astfel s-a rezolvat o problemă apropiată de inima lui. Însă nimeni nu a declarat oficial cine a făcut plata sau motivul. Mulți speculează că Microsoft a plătit pentru a evita un proces (conform Știrii CNet).
Notă: legăturile din acest articol sunt scrise în limba engleză.
Opera spațială sau epopee spațială (termenul provine din englezescul space opera) a fost un subgen tipic de science fiction (beletristică științifico-fantastică) cu nuanțe romantice și melodramatice de aventură, apărută în SUA la sfârșitul anilor 1920, și apoi practicată în perioada 1930-1945 de foarte mulți scriitori americani, când în revistele pulp apar mai multe asemenea texte, cum ar fi Tryplanetary de E. E. Smith, The Legion of Space de Jack Williamson sau The Star Kings de Edmond Hamilton.
Principalul reprezentant al speciei poate fi considerat însă Edgar Rice Burroughs, autorul seriei Tarzan, dar și a unor cicluri S.F., inclusiv a seriei Venus, traduse în peste 60 de limbi. Opera spațială introduce trei noi personaje: eroul infailibil, prințesa cosmică și monstrul extraterestru. Caracteristice space opera sunt amestecul de civilizații, coexistența barbariei și a tehnologiei de ultimă oră, luptele cu gladiatori, toaletele sumare ale eroinelor și armurile medievale ale bărbaților, înarmați cu paloșe, săbii etc. O variantă modernă a operei spațiale poate fi considerat Seria Fundația scris de Isaac Asimov.
Opera Națională Română Timișoara este o companie națională de operă, operetă și balet, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii din România.
Opera Națională Română Timișoara a fost înființată prin decretul regal nr. 254 din 30 martie 1946, emis de regele Mihai I. Prim director al operei a fost Aca de Barbu.
Opera își desfășoară activitatea în clădirea Palatului Culturii. Aceasta a fost începută în 1871, după planurile arhitecților vienezi Ferdinand Fellner și Hermann Helmer, și a fost terminată în 1875. Reprezentațiile inaugurale au avut loc la 22 septembrie 1875 (în limba maghiară) și la 25 septembrie 1875 (în limba germană).
Două incendii au devastat de-a lungul timpului clădirea (1880, 1920). După primul incendiu clădirea a fost restaurată până în 1882 în stilul original, „Renaissance”. După al doilea au rămas intacte doar aripile laterale, fațada trebuind să fie refăcută. Arhitectul Duiliu Marcu, care avea să construiască Palatul Victoria din București, a refăcut fațada și sala de spectacole, în 1923 păstrând aspectul inițial, dar în 1936, fiind necesară înălțarea fațadei, aceasta a fost refăcută în stilul neobizantin caracteristic acelui timp.
În această clădire își desfășoară activitatea patru instituții de artă: Opera Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” și Teatrul German de Stat.
Opera Brașov a fost înființată în anul 1953 ca „Teatrul Muzical” din Brașov în clădirea ridicată pe strada Bisericii Române nr. 51 între anii 1936 – 1938, în stil neoromânesc, din inițiativa Societății Junilor Brașovecheni, cu destinația de casă de cultură.
Misiunea Operei Brașov, ca instituție de spectacole, se concretizează în crearea unui renume atât pe plan național, cât și internațional, adresându-se unui public cât mai numeros și divers. Opera Brașov își propune să ofere un repertoriu cât mai variat, transformând fiecare spectacol într-un eveniment cultural.
În pregătirea și realizarea de manifestări specifice: spectacole, festivaluri, concerte, proiecte și programe, Opera Brașov urmărește valorificarea potențialului artistic existent, continuarea tradiției artistice, stimularea inovației și creativității, afirmarea personalității artistice, dar și promovarea valorilor artistice autohtone în străinătate. Instituția brașoveană își propune creșterea gradului de cultură muzicală prin adoptarea unor programe de educație, dar și oferirea către toate categoriile de public a unui mediu accesibil și comunicativ.
Virginia Zeani, Vasile Pop, Nicolae Herlea, Elena Cernei, Ludovic Spiess, David Ohanesian, Eugenia Moldoveanu, Ion Dacian, Octav Enigărescu, Pompei Hărășteanu, Cleopatra Melidoneanu, Dorin Teodorescu, dar și stele de azi - Nelly Miricioiu, Felicia Filip, Liliana Ciobanu Văduva, Marius Brenciu, Marian Pop, Maria Diaconu, Liliana Faraon, Carmen Topciu etc.
Jean Bobescu, Petre Sbârcea, Cornel Trăilescu, Ilarion Ionescu Galați, Ladislau Roth (Mexic), Corneliu Calistru, Victor Dumănescu, Silviu Panțâru, Jean Marie Juan (Franța), Alfonso Saura (Spania), Dorel Munteanu, Traian Ichim, etc.
Jean Rânzescu, Hero Lupescu, George Zaharescu, Carmen Dobrescu, Cristian Mihăilescu ...
Nicolae Holbea, Horia Popescu, Gheorghe Codrea, Viorica Petrovici ...
Nicolae Holbea, Gheorghe Codrea, Viorica Petrovici etc.
Opera Națională Română Cluj-Napoca este o companie de operă și balet înființată în anul 1919, instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor din România. Compania activează în clădirea Teatrului Național din Cluj.
În ședința din 18 septembrie 1919, prin decizia Consiliului Dirigent ia ființă oficial Opera Națională Română din Cluj-Napoca, prima instituție lirică a țării și una dintre cele mai emblematice din Europa, înființară simultan cu Teatrul Național și Conservatorul de Muzică. Pe 13 - 14 mai 1920 au fost puse pe scenă 2 concerte simfonice conduse de dirijorul ceh Oskar Nedbal, inaugurarea oficială fiind însă pe 25 mai 1920 cu opera Aida de Verdi.
Toate dificultățile inerente deschiderii unei astfel de instituții lirico-dramatice, cea mai veche din România, au fost depășite datorită mai multor personalități culturale de renume, cum ar fi tenorul Constantin Pavel, care a fost și primul director al instituției, dirijorul italian Egisto Tango, compozitorul Tiberiu Brediceanu și baritonul Dimitrie Popovici-Bayreuth.
Directorii anului 1920, au fost Constantin Pavel (13 septembrie 1919-16 aprilie 1920), Tiberiu Brediceanu (intendant, director general, 16 aprilie 1920-31 aprilie 1920) și Dimitrie Popovici-Bayreuth (de la 31 mai 1920).
În cuvântarea lui Tiberiu Brediceanu, ce a precedat spectacolul de deschidere:
“A fost o chestiune de onaore și de prestigiu pentru noi ca, ajungând popor liber și stăpânitor de țară, să ne întemeiem și să susținem o operă a noastră: românească, stabilă și model pentru orice fel de alte manifestări de acest gen în părțile noastre. Nu în primul rând partea distractivă, ci mai ales crearea unei serioase școli ne-a îndemnat să luptăm pentru înființarea acestei opere (…) Un asemenea institut de artă, o asemenea școală desigur nu va putea fi considerată de luix, ci o adevărată necesitate (…) Dumnezeu ne-a învrednicit să avem azi această operă. De aici înainte să fim vrednici să o păstrăm”.
După Dictatul de la Viena, din 1940, Teatrul și Opera se mută la Timișoara, revenind la Cluj în 1945. În existența sa, Opera Română din Cluj a prezentat peste 200 titluri de operă, operete și balete.
Între personalitățile care au activitat aici se numără: Lya Hubic, Dinu Bădescu, David Ohanesian, Octav Enigărescu, Ion Dacian, Tomel Spătaru, Emil Marinescu, Mihail Nasta, Ionel Tudoran, Petre Ștefănescu-Goangă, Stella Simonetti, Ana Rozsa-Vasiliu, Vasile Rabega, Elena Roman, Lya Pop, Nicu Apostolescu, Mimi Nestorescu, Niculina Mirea (soprană, fostă profesoară la Conservatorul din Cluj) etc., precum și dirijorii Anatol Chisadji, Antonin Ciolan, Constantin Bugeanu, Ionel Perlea, Jean Bobescu, Egizio Massini, Anton Ronai etc.
În anii '70, perioadă în care director a fost reputata soprană Lucia Stănescu, colectivul Operei avea o valoare de necontestat, ca dovadă turneele europene din acea epocă. Dintre artiștii cu distincții și recunoaștere europeană și mondială s-au numărat: Emil Gherman (tenor), Corneliu Fânățeanu, Eugen Fânățeanu, Jean Hvorov, Constantin Zaharia (tenor), Ion Buzea (tenor), Ion Piso (tenor), Ioachim Pura (prim-balerin, fost director la teatre de operă și balet din Republica Federală Germania), Elena Penescu-Liciu (prim-balerină) și Larisa Șorban (prim-balerină și soția reputatului istoric Raoul Șorban).
Clădirea Operei este un monument istoric, aflată în atenția UNESCO. A fost construită la începutul secolului al XX-lea de către compania vieneză Fellner & Helmer, specializată în realizarea de clădiri de operă. Sala de reprezentații are o capacitate de 928 locuri.
În prezent instituția este condusă de baritonul Florin Estefan, director general.
Operă (din limba italiană, opera in musica, „lucrare muzicală“) este un termen desemnând din anul 1597 un gen muzical ca o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric, în care întreaga acțiune se desfășoară total sau predominant utilizând muzică și cântat. Mai târziu, va fi denumită la fel, de asemenea, și clădirea operei (locul unde se interpretează sau instituția producătoare) cât și ansamblul teatral care o interpretează.
Opera utilizează multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic, precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea. În ciuda acestor asemănări, interpreții operei trebuie să posede în primul rând calități vocale deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie.
Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzică, la calitățile vocale primordiale ale interpreților se adaugă întotdeauna un ansamblu de instrumentiști de acompaniament a cărui complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, sau a unui ansamblu cameral, până la o orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include și ample scene de balet.
Opera s-a detașat ca gen muzical și teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele artistice și intelectuale ale amplei și puternic influentei mișcări artistice a barocului, dar a atins culmile sale de rafinament și perfecțiune în secolele ulterioare, al 18-lea și al 19-lea, reverberând puternic până în secolul 20, fiind generată și perpetuată mai ales de compozitorii austrieci, germani și cei italieni.
Operele sunt structurate numeric după cum urmează:
Toate acestea sunt grupate în părți, acte, tablouri și scene.
Primele spectacole de operă din România datează din secolul al XVIII-lea, fiind susținute de trupe străine. Opera Română, ca instituție, există din 1885, când era o trupă particulară, fondată de George Stephănescu. Opera Română ca instituție publică a fost înființată la Cluj în 1919, la București în 1921, la Timișoara în 1946, la Iași în 1956.
Printre cei mai cunoscuți compozitori români de operă se pot enumera George Enescu (cu opera Oedip), Paul Constantinescu (cu opera O noapte furtunoasă), Nicolae Brânzeu (Săptămâna luminată - prima operă românească de tip expresionist) și Pascal Bentoiu (cu opera Hamlet).
Materiale media legate de operă la Wikimedia Commons
Metropolitan Opera este un teatru de operă situat în renumitul Lincoln Center for the Performing Arts în New York.
Metropolitan Opera Association este cea mai mare organizație de muzică clasică din America, prezentând anual aproximativ 240 de spectacole de operă.
Sediul companiei este Metropolitan Opera House, una dintre cele mai importante scene de operă din lume.
„MET”, cum mai este numită uneori, este doar una din cele 12 organizații rezidente la Lincoln Center.
Materiale media legate de Metropolitan Opera la Wikimedia Commons
Opera Națională Română Iași este una din cele patru Opere naționale din România.
A fost înființată pe 1 ianuarie 1956 sub titulatura de Opera de Stat din Iași.
Din anul 1974 a primit denumirea de Opera Română Iași, iar la 8 iulie 2003 a primit statutul de instituție națională, devenind Opera Națională Română din Iași.
Opera Națională Română din Iași își desfășoară activitatea, ca instituție publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, în clădirea Teatrului Național, construit în 1896, după un proiect al arhitecților austrieci Fellner și Helmer, cei care au proiectat și operele din Viena, Zurich, Odesa, Zagreb, Cluj, etc. Sala are 740 de locuri, din care 390 în stal, 108 la lojă și 242 la balcon.
Owlapps.net - since 2012 - Les chouettes applications du hibou